Daca azi vorbim atit de ingrijorati de libertatea presei din Romania, de vina sintem si noi, jurnalistii. Presa obedienta, presa care face jocuri in favoarea unuia sau altuia n-a picat din luna in tara noastra. Cind au aparut televiziunile particulare, toti observatorii independenti au frematat de bucurie ca s-a ispravit cu monopolul pe sticla al TVR. Azi, aceiasi observatori constata ca televiziunile comerciale se intrec in temenele facute puterii. Incit, uneori, prin comparatie, TVR pare de-a dreptul echidistanta. Si sint momente in care televiziunea publica e mai preocupata de propria ei imagine in aceasta privinta decit concurenta privata.
In mass-media locale nu stiu ce baroni controleaza tot ce misca in judetele lor. Aflam asta de la corespondenti mai curajosi ai ziarelor centrale. Dar cei care se lasa controlati nu sint tot ziaristi? Cu atit mai mult cu cit numarul acestora din urma e mai mare decit cel al jurnalistilor care nu se lasa hatuiti de nimeni.
Cind citesc prin tot mai putine ziare ca puterea face presiuni asupra presei sau, mult mai grav, ca „persoane necunoscute“ au batut un gazetar in plina strada, ma intreb cum se simt jurnalistii de la publicatiile favorabile puterii. Din cite am observat, nu se simt in nici un fel, pentru ca nu-i intereseaza subiectul. Sau daca dau semne ca ar sti despre ce e vorba, cei mai avintati dintre ei ii ameninta cu ciomageala si pe alti colegi de breasla. Asa s-a intimplat la Timisoara unde, imediat dupa ce corespondentul Evenimentului zilei, Ino Ardelean, a fost batut bestial, Mircea Mihaies a fost amenintat intr-un ziar local ca ar putea s-o incurce si el. Nu-mi amintesc ca, dupa aceasta amenintare, Clubul Roman de Presa sa fi sarit, preventiv, in apararea lui Mircea Mihaies. Nu mai spun ca acelasi Club pare sa fi uitat ca, nici pina azi, autoritatile n-au dat de urma batausilor care l-au calcat in
