In fata primelor doua debuturi regizorale precipitate la inceputul noii stagiuni, sub vadita egida a politicilor CNC – Milionari de week-end de Catalin Saizescu si Italiencele de Napoleon Helmis –, e preferabil sa incepem prin a vorbi despre un al treilea debut al toamnei. Un debut aparte si prin autotutelarea productiei sub firma proprie: Asta e de Thomas Ciulei. De altfel, premiera celui dintii dintre noii debutanti, cu filmul voit de comedie, Milionari…, a fost reprogramata, adica se va repeta la sfirsitul lunii, ca sa se dovedeasca inca o data cum e cu comedia ne-voita a premierelor CNC.
Faptul ca lungmetrajul Asta e a fost categorisit de insusi autorul sau, la spectacolul inaugural, drept film documentar (propriu-zis, e un amestec al speciilor de granita: docu-drama, docu-fiction, pe urmele mai vechilor ciné-vérité si cinéma direct) nu ne impiedica deloc sa-l situam in suita celorlalte premiere ale momentului.
Iar imprejurarea ca asistam la o lansare aminata cu trei ani (initiat in 1999, filmul a fost terminat, se vorbeste de el si a luat mari premii la festivaluri internationale din 2001) ne plaseaza cu atit mai ferm in acelasi context. Contextul in care nici acum, in 2004, lansarea bucuresteana in discutie nu si-a gasit decit cu greu locul bine meritat, dar nu si suficient: dupa o tatonare pentru subsolul cinematografului Studio – la Sala Elvira Popescu a Institutului Francez (care-si probeaza din nou, prin diligentele tinarului critic Laurentiu Bratan, rolul de colac de salvare). Contextul nefast e insa mai amplu, daca ne amintim ce-au scris cu enorma ingratitudine despre acest film, dupa difuzarea lui televizorica in 2001, in Germania (fiind o coproductie romano-germana), altminteri admirabilii Emil Hurezeanu si Mircea Iorgulescu (fara a mai vorbi de mai putin admirabilul Bogdan Ficeac).
Ce-au scris in ordinea anistorica sau
