Doar cum a fost Am ezitat înainte de a face gestul scrierii acestor rînduri, care pentru unii pot părea anoste, dar m-am hotărît în cele din urmă, cel puţin dintr-o necesitate cathartică şi, de aceea, nu vreau să mă lansez în judecăţi de valoare, îi las pe alţii, mai în măsură, s-o facă. Vreau doar să spun cum a fost. Luni, 18 octombrie, am trăit o situaţie aproape kafkiană: de la un post naţional de televiziune, au venit o reporteră şi un cameraman la liceul la care predau, pentru o discuţie, în legătură cu manualul pe care l-am ales la clasa a IX-a. Am acceptat pentru că folosesc manualul Editurii Rosetti încă de la apariţie (conţinutul lui a fost publicat mai întîi la Editura Univers şi apoi la Paralela 45), deci îl consider un instrument de lucru adecvat orelor de literatură. Am întrebat-o iniţial pe "distinsa" reporteră dacă nu ar fi fost mai comod (şi mai economic), să fi căutat o şcoală mai aproape de MEC pentru a afla dacă manualul este aprobat. Fiindcă, pentru captatio benevolentiae , mi s-a spus că despre asta ar fi vorba, dar că - vezi, doamne - doar eu aş folosi cartea dintre atîţia profesori, din atîta amar de şcoli din ţară. Ei bine, s-au convins (relativ) repede că manualul este aprobat şi nici nu era greu, pe el scriind: "Acest manual este proprietatea MEC. Manualul este aprobat prin Ordinul 3886 din 24.05.2004..." În general, stau de-o parte şi-mi tot văd de viaţa mea, dar, vă rog să mă credeţi, pentru mine acum e prea mult! Sînt profesoară de nouăsprezece ani şi n-am avut niciodată nici un incident major legat de şcoală, mai exact de ceea ce fac în clasă, dimpotrivă, dar nu asta contează, însă acum am înţeles printre rînduri, că la "solicitarea" cuiva, nici nu merită să încerc să aflu cine, aceste persoane din mass-media veniseră să pună ordine în literatura română, punîndu-mă totodată şi pe mine la punct/zid, acuzîndu-mă că: * folosesc un ma