Columbia e un oraş pustiu la 6,30 dimineaţa. Temperatura tremură puţin peste 10 grade, iar maşinile se tîrăsc leneş în lumina tulbure a dimineţii. E 2 noiembrie şi americanii votează pentru prima oară după Vietnam, în timp de război. În faţa Bibliotecii municipale, semnul care anunţă secţia de votare indică unde se află centrul orelor care vor urma. Deşi urnele s-au deschis la 6 dimineaţa, la ora asta strada e pustie. Cîteva sute de metri mai încolo, doi studenţi încearcă să îmblînzească frigul, agitînd nişte pancarte cu logo-ul campaniei Kerry/Edwards imprimat pe ele. Au ocupat de la prima oră cea mai importantă intersecţie din oraş. De la televizor aflu că de-a lungul Americii, oamenii s-au înghesuit în secţiile de votare pentru una din cele mai aglomerate şi dure alegeri americane. New York Times estimează că, faţă de alegerile din 2000, unul din şapte alegători e o prezenţă nouă la urne. "Nu avem de ales, altfel va trebui să ne plîngem încă patru ani", spune unul dintre tinerii democraţi, avînd grijă ca semnele cu numele candidaţilor să rămînă vizibile către stradă. Ca şi celalte state, Missouri anticipa o rată de participare a celor cu drept de vot de peste 60%. În Boone County, unitatea administrativă de care aparţine Columbia, aproximativ jumătate dintre cei înregistraţi să voteze s-au prezentat la urne. Barbara Stratton, directoarea şcolii Cedar Ridge, a decis să meargă tot pe mîna lui George Bush, pentru că John Kerry i se pare arogant. Lori Huhman predă la aceeaşi şcoală; el a votat pentru Kerry sperînd că acesta va investi mai mult în învăţămînt. Huhman nu a rămas surd nici la rugămintea băiatului său, în vîrstă de 8 ani, care l-a rugat să-i dea o şansă lui Kerry. La ora 5 după-amiază, previziuni de toate felurile - de la chestionarele la ieşirea de la urne, pînă la predicţii bazate pe fapte mai mult sau mai puţin verificabile - păreau să spună că A