Atunci cînd omenirea s-a ales cu virusul HIV, comunismul n-a pierdut ocazia de a-şi reitera specificitatea criminală: a măsluit datele oficiale şi a neglijat orice măsuri profilactice. Bilanţul său tiermondist a expus populaţia României la o catastrofă evitată numai după căderea regimului, cînd adevărul a ieşit la iveală. Mi se pare şi astăzi scandalos că nici un ştab din vechiul sistem nu a fost penalizat pentru "politica" promovată de PCR la acest capitol. Vă reamintesc, spre contra-exemplu, valurile provocate în Franţa de "afacerea sîngelui contaminat", soldată prin condamnarea unor foşti miniştri... Vestea bună e că, în ultimul deceniu, imaginea noastră asupra bolii s-a clarificat. I-am deprins tabloul clinic & geografic, înţelegînd, printre altele, că un creştin vrednic de acest nume nu poate (a)credita clişeul: "SIDA, pedeapsă divină pentru homosexuali"... Ne-am convins că demonizarea maladiei şi rasismul subiacent funcţionează în cerc vicios. Am urmărit, peste interesul lor sociologic, protestele antrenate de răspîndirea flagelului în diferite ţări... Unii dintre noi au susţinut moral bătălia Guvernului sud-african pentru ca industriile occidentale să micşoreze preţul remediilor farmaceutice... În România, Biserica a continuat să descurajeze metodele contraceptive (aşa cum era legitim să o facă), numai că presiunea medicală şi-a spus cuvîntul atît în controlul naşterilor, cît şi în privinţa riscului de contaminare cu HIV, pe fondul sexualităţii "neprotejate". Din nenorocire, virusul s-a transmis ereditar multor copii, pe care societatea noastră voios arierată i-a supus carantinei, acoperindu-le chipul sub un stigmat pestilenţial. Alianţa dintre ignoranţă & egoism a născocit, astfel, una dintre cele mai blindate forme de nesimţire. Să recunoaştem că pînă şi părinţii instruiţi, trăitori în mediu urban, au preluat "grija" ca nu cumva odraslele lor să se a