Istoria lumii se compune din ceva mai mult decit suma istoriilor secolelor si a mileniilor succesive. De fapt istoria lumii este o suma dinamica, mereu noua, mereu alta, mereu surprinzatoare, mereu diferita, mereu mai complexa, mereu mai complicata, de cele mai multe ori polemica si contradictorie, a ceva mai mult decit suma istoriilor secolelor care o compun.

Istoria secolului XX se compune din ceva mai mult decit istoriile tarilor lumii. Se compune din vietile, actiunile si interactiunile locuitorilor acestor tari, ale oamenilor simpli – ale miliardelor de oameni simpli –, dar mai ales ale elitelor acestor tari. Ale elitelor, cu deciziile lor, politice, economice, cu impact social, multe determinate exact de dorintele, de vointa si, uneori, de actiunile violente ale maselor!

Si nici asa istoria secolului nu este completa. Poate ca nici nu va fi vreodata pentru ca, oricum, pulsul si parfumul vietii (parfumul sau miasmele, dupa caz, dupa epoca!) nu au avut cum sa fie imortalizate pentru eternitate, nici chiar cu ajutorul uluitoarelor progrese tehnice ale ultimelor decenii.

Istoria secolului XX, cel al marilor progrese, al uriaselor progrese – tehnice, medicale, in domeniul computerelor si satelitilor, dar si secolul marilor orori ale regimurilor si experimentelor totalitare naziste si comuniste este, insa, si istoria unui secol... scurt.

Multi analisti considera (si nu am prea avea contraargumente!) ca secolul XX a inceput, de fapt, de abia in 1914, o data cu atentatul de la Sarajevo, si s-a incheiat, deja, in 1989, anul de gratie in care Dumnezeu ne-a dat un semn si a declansat marele joc de domino de la sfirsitul deceniului 9. Atunci, in acel an de exceptie, comunismul a implodat in Est, pentru cei mai multi dintre noi, chiar si pentru „scenaristi“ si „regizori“, aproape neasteptat si nesperat, sub povara propriului esec crimin