Campania electorala care a debutat oficial pe data de 28 octombrie, intr-o zi de joi, ameninta sa fie destul de plicticoasa. Sau previzibila. Principalii candidati pentru Cotroceni, bunaoara, au ales sa-si lanseze si sa-si relanseze candidaturile folosind, in mare, aproximativ acelasi tip de discurs si, de cele mai multe ori, acelasi arsenal deja incercat pe spinarea adversarilor.

Adrian Nastase s-a vazut inca o data vedeta, de data aceasta in fata membrilor de partid, pe care i-a pus la curent cu noutatea absoluta a candidaturii sale la Presedintie. Sustinut de artileria grea a partidului, in frunte cu echidistantul presedinte Ion Iliescu, Adrian Nastase a vorbit, potrivit relatarilor, vreme de aproximativ doua ore. Supusi unei incercari dificile, majoritatea sustinatorilor sai, altminteri sinceri si dedicati cauzei, au parasit sala coplesiti de pofta insatiabila de vorba a premierului nevorbit.

Continutul propriu-zis al discursului nu a fost unul esentialmente diferit de tematica deja indelung frecventata de liderul partidului de guvernamint. Remarcabila insa a fost interventia presedintelui statului, Ion Iliescu, aflat acolo, potrivit propriilor spuse, in calitate de cetatean liber, intr-o tara democratica, sa-si exercite dreptul de a alege si de a-si exprima opiniile politice. Calitatea neasumata de sef al statului a fost cea care a constituit insa osatura discursului iliescian, conceput in cea mai pura traditie a institutiei si legii personalizate, continuate dupa 1989 cu atita devotament de liderii partidului de guvernamint.

Postura net neconstitutionala in care se afla personajul din poveste pare a fi devenit mai mult decit o a doua natura, singura natura posibila a presedintelui Romaniei. Pentru ca Ion Iliescu s-a conturat ca personaj politic postdecembrist intr-o logica a supraconstitutionalitatii, care a marcat bogata sa recolta de