1. Oarecum neaşteptat pentru mine, domnul senator Antonie Iorgovan continuă să-mi fie unul dintre cei mai simpatici parlamentari români. Domnia sa e cel care, după ce a creat noua Constituţie a României - şi a văzut că era bine - apare la câte o televiziune şi spune lucruri interesante, de bun simţ şi frumos-lămuritoare pentru popor. Din nefericire, nu totdeauna adâncimea înţelepciunii sale este uşor de cuprins de către mintea telespectatorului de rând, ceea ce, într-un context mai larg, poate defini şi lipsa de preocupare a populaţiei privind însuşirea unei cunoaşteri adecvate a dreptului intern şi internaţional, a filozofiei şi a expresionismului dadaisto-cubist în parlamentarismul românesc. Astfel, propoziţia aruncată peste umăr cu o oarecare aroganţă (pe bună dreptate!) unui gazetar: "Se trage1) în Parlament, să ştiţi!", i-a lăsat pe majoritatea telespectatorilor în beznă. Doar prietenul meu Haralampy, ceva mai tare de... Constituţie, revenindu-şi, a întrebat televizorul2):
-Adică, ce vru să spună domnul ?
Iar megavijănul meu, prompt ca întotdeauna, i-a răspuns cuminte:
-Vai, dom' Haralampy, se poate ? În principiu, este vorba despre pensiile parlamentarilor, care pot ajunge la minim 20 de milioane de lei...
-Da ? s-a umilit prietenul meu, da' eu tot nu pricep...
-Adică, a continuat televizorul, domnul Antonie Iorgovan se referă, absolut justificat, la profesorii care se plâng că au salarii mici, în timp ce parlamentarii, paradoxal, au salarii foarte mari şi pensii pe măsură, fără să ştie că acolo "se trage din greu", nu ca la şcoală. Şi, la urma urmei, de ce nu s-au făcut parlamentari şi dascălii-reclamanţi, să vadă şi ei cât e de uşor să concepi legi, să le discuţi, să le arunci apoi către ţară şi să le mai şi priceapă lumea...
2. După ce dintr-o emisiune tv am înţeles că
