Talk-show-urile au avut perioada lor de glorie postrevoluţionară, dar, în mod clar, perioada aceasta a apus. S-au dus vremurile cînd era de ajuns să flecăreşti cu invitaţii strînşi în jurul unei mese, pentru ca poporul telespectator să se uite fascinat în gura ta. Înainte, formula era garantată şi puteai să improvizezi în direct sau să abordezi orice subiect, că lumea era avidă de vorbărie (după ce atîta timp stătuserăm toţi cu căluşul la gură). Discuţia putea şi să lîncezească - că rezultatul era acelaşi. Principalul era că se vorbea! Duminica trecută, Bogdan Chirieac se plîngea, la emisiunea pe care o moderează, Pro Vest, că talk-show- urile, oricît de importante ar fi temele pe care le dezbat, nu mai depăşesc două puncte de rating. Mă tem că situaţia la care s-a ajuns este una normală, după inflaţia de vorbărie de acum cîţiva ani. Talk-show-urile în direct pierd din ce în ce mai mult teren. La un astfel de talk-show , nu prea poţi să îmbunătăţeşti formula, iar timpii morţi sau frazele goale spuse de majoritatea invitaţilor sînt inevitabile. Există, într-adevăr, oameni care pot să ofere un adevărat spectacol cu propriul lor discurs, dar aceştia sînt foarte puţini. Ce te faci în restul timpului, cînd nu-i ai pe ei invitaţi? E o realitate, am putea spune statistică: cei mai mulţi indivizi nu sînt deloc sclipitori cînd sînt puşi să-şi spună părerea. Ba, mai mult, sînt de-a dreptul plicticoşi. O soluţie pentru această problemă ar putea fi talk-show-ul înregistrat. Poţi să înregistrezi ore întregi de discuţie şi apoi să selectezi lucrurile cele mai interesante. A fost formula emisiunii Profesioniştii a Eugeniei Vodă - şi a fost una de succes. Emisiunea era dinamică şi interesantă, oricare ar fi fost invitatul. Numai că se pare că şi această reţetă este acum depăşită. Între timp, au apărut altele noi. Şi cea care a schimbat stilistica talk-show-ului de la noi a fo