Rocco şi fraţii săi Dl Rocco Buttiglione - comisarul pentru Justiţie şi Afaceri domestice propus de dl Barroso, preşedintele desemnat al Comisiei Europene - a fost recuzat; dl Buttiglione provocase recent un scandal în sînul Comisiei, afirmînd că femeile ar trebui să stea la cratiţă, că mamele singure n-ar trebui să primească ajutor de la stat şi că gay-ii sînt "păcătoşi"... Dl Barroso respinsese iniţial acuzaţiile aduse protejatului său, declarînd că opiniile dlui Buttiglione sînt "strict personale" şi că acesta (catolic fervent, apropiat al Papei şi al dlui Berlusconi) are dreptul - ca oricine - să-şi spună părerea. I s-a replicat că, atîta vreme cît dl Buttiglione nu este un simplu cetăţean, ci un oficial mandatat să se ocupe - culmea! - tocmai de discriminare, luările sale de poziţie sînt cel puţin problematice. Atitudinea dlui Barroso era de înţeles: domnia sa are un orgoliu, o viziune şi o strategie în virtutea cărora se simţea dator să-şi apere alegerea făcută. Cu-atît mai mult cu cît recuzarea dlui Buttiglione ar fi atras după sine recuzarea întregii liste Barroso în care - un malheur n'arrive jamais seul - mai existau cel puţin două nominalizări care pun probleme: o parlamentară daneză, desemnată să se ocupe de agricultură, care este ea însăşi şefa unei mari exploatări agricole, şi o alta, olandeză, în cazul căreia există, de asemenea, conflict de interese. Cam atît, pentru partea factuală. Scandalul iscat la Comisia Europeană nu este însă decît vîrful vizibil al aisbergului, iar gafa dlui Buttiglione devine mai clară pentru noi (detaliu semnificativ) dacă facem următoarea analogie: e ca şi cum cineva, propus să facă parte dintr-un organism bisericesc, ar declara senin că, după părerea sa personală, toţi creştinii sînt nişte lepre... Dincolo de hazul situaţiei, se întrezăreşte o disfuncţionalitate în raportul dintre valorile religioase şi cele laice -