Irina face eforturi mari pentru a intelege intrebarile. Cu ochii incercanati, girbovita, abia reuseste sa se miste pina la bancheta pe care ne asezam sa discutam. "Sint obosita", imi explica cu o voce stinsa tinara care timp de un an de zile nu a dormit mai mult de 2-3 ore pe noapte. "Aici la spital mi-au zis ca ma vor ajuta sa dorm. Si ca o sa ma fac bine. Abia dupa ce am ajuns aici mi-am dat seama cit sint de obosita. Si ca sint bolnava". Necazurile si stresul. Acestea sint cauzele depresiei si ale insomniei care au epuizat-o pe Irina B., o tinara de numai 28 de ani, din Iasi. Numai la insistentele familiei a acceptat sa se interneze la "Socola". "Eu nici macar nu realizam ca sint bolnava. Credeam ca o sa-mi treaca", spune Irina. Depresia isi are punctul de plecare in Italia Calvarul ei a inceput in urma cu doi ani cind a plecat in Italia, la munca. "Eram confectionera la o fabrica din Iasi. Am plecat in ideea de a aduna un ban, ca sa-mi pot cumpara o casa, sa-mi intemeiez o familie. Acolo insa nu m-am putut acomoda. In plus am avut si probleme cu sotul doamnei la care stateam. Mi-a facut avansuri. De aceea m-am si intors dupa citeva luni acasa. Luni in care am plins aproape in fiecare noapte. Atunci inca mai puteam dormi patru-cinci ore pe noapte", isi aminteste Irina. In urma cu un an si jumatate s-a intors in Iasi. Cu ceva bani adunati, dar nu suficienti pentru a-si cumpara o casa. "Atunci nu-mi dadeam seama cit de mult m-a afectat aceasta plecare si faptul ca nu am reusit sa fac ce mi-am propus. Devenisem in schimb foarte agitata si nu stiam ce sa fac. As fi vrut sa fac scoala de soferi, sa invat pentru a da bacalaureatul, examen pe care nu l-am luat cind am terminat liceul. Dar nu ma puteam hotari la nimic. Eram dezorientata si nemultumita de tot. Si incetul cu incetul, au aparut problemele cu somnul". Irina spune ca la inceput adormea, dar se trezea dupa o or