Filip Teodorescu (Un risc asumat. Timisoara – decembrie 1989, Editura Viitorul Romanesc, 1992) se mindreste ca a facut parte, ca ofiter, din Directia de contraspionaj a Securitatii, delimitindu-se de politia politica impotriva populatiei; el apara serviciile de spionaj si contraspionaj, considerindu-le a fi marcate de patriotism, in schimb il critica pe Ion Mihai Pacepa, pe care il califica drept tradator. Filip Teodorescu a fost unul dintre acuzatii de marca in cadrul Procesului de la Timisoara, unde s-a si facut remarcat pentru luarile sale de cuvint. Teza sa este aceea ca evenimentele din decembrie 1989 (in ce-l priveste, se limiteaza doar la cazul Timisoarei) au fost pregatite din timp in strainatate, printr-un complot; nu crediteaza in nici un fel vreo conspiratie interna ori vreun complot al generalilor. Premisa de la care porneste este aceea ca in 1989, dar si mai devreme, a existat un consens intre Occident si URSS de a-l debarca de la putere pe Ceausescu; autorul marturiseste ca, personal, inca din octombrie 1989 stia despre posibilitatea inlaturarii lui Ceausescu. In strainatate s-a urmarit in mod special crearea unui grup opozitionist, de dizidenti fata de Ceausescu, astfel incit acestia sa fie prezentati, mai tirziu, ca promotori ai actiunii de rasturnare a lui Ceausescu (p. 23).

Cazul Tökes ar fi fost astfel speculat de spionajul strain, pentru a declansa o miscare la Timisoara, cu sprijin logistic din interiorul tarii. Un rol aparte, in rindul tarilor vecine conspirationiste, l-au avut Ungaria si Iugoslavia, care, considera Teodorescu, inca din 1988 complotau pentru dezmembrarea Romaniei! Ungaria ar fi racolat si pregatit mercenari romani de nationalitate maghiara, care, in 1989, au introdus in Romania propaganda anticeausista si antiromaneasca. La casa lui László Tökes ar fi actionat agenti provocatori (iredentisti), cu scopul de a crea m