După ce ne-am certat cam o oră din motive de homo floresiensis parlamentaros şi hobiţţ-romano1), am convenit cu Haralampy că scena politică românească fără o confruntare electoral-televizată între fermecătoarele doamne Mariana Buruiană (PRM) şi Mona Muscă (PNL), ar fi searbădă şi plictisitoare ca o nuntă fără ceteraşi, semănând în acelaşi timp cu un pământ arid şi cu un ţinut în care până şi scorpionii îşi bagă acul ucigaş în propria coastă...
-Să nu mai vorbim de şerpii constrictori, completează Haralampy sorbind zgomotos din pocalul cu pălincă bihoreană, care s-ar strânge singuri de gât, cam cum ar trebui să facă şi unii parlamentari români care...
-Care, ce?, îl întreb repede şi cu destulă asprime.
Dar, după lucirea din priviri, înţeleg că prietenu-mi se află într-un moment psiho-liric, aşa că nu mă mir de răspunsul său declamativ şi prefăcut- slugarnic:
-Vecine,
"De mă-ntrebi, eu nu ştiu bine (Înşişi ei nu ştiu) -
Ce să-ntrebi calici ca mine?
Ştiu că lumea dintr-o doară
S-a trezit parlamentară
Şi c-o duce-în chiu".
-Plus că, în "miezul" câte unei emisiuni tv, completează el, am senzaţia că semăn cu un"adolescent miop" după ce a citit "La ţigănci" cu poalele-n cap2)... Drept care nu mă mai ajută mintea să pricep nimic.
Nici pe mine, gândesc, de-aceea mă şi străduiesc să-l înţeleg, ca om şi ca prieten...
În orice caz, dacă aş fi într-o criză de răutate, nu mi-ar fi greu să întreb cu voce tare:
-Dar când îl ajută pe Haralampy mintea să priceapă ceva ? Chiar dacă ore-n şir stă în faţa televizorului...
Această minune a tehnicii l-a transformat foarte mult în ultima vreme. De fapt şi corect spus, l-a zdruncinat moral atât de mult, încât într-una din seri a întrebat micul