GURMANDUL IN BUCATARIE
CRISTINA CATANA
Seara de toamna calda, cu parfum de frunze vestede. Ma plimb pe o straduta din Bucurestiul secolului nostru. Case din secolul trecut ma fac sa imi imaginez cum erau oamenii care au trait in ele. Merg printre casele acestea si imi aduc aminte cum bunica ma ducea, cand eram doar un ghindoc, sa ma plimbe pe stradutele astea inguste cu case vechi care probabil ii aminteau de vremea cand ea era printesa balului.
Cu gandul la viata romantica a bunicii mele, strada ma fura si ajung in fata unei case cu turnulet si cu ferestre mari cu arcade... De dincolo de ferestre vine un miros dulce de dovleac⦠Timpul prezent s-a impletit acum cu vremea cand bunica ma plimba prin aceste locuri. Aroma de placinta m-a trimis inapoi la momentele cand bunica punea la copt placinta, celebra in familie. Tata a invatat si el reteta de la ea si cand venea in vizita, bunica ii spunea mereu ca mai are de invatat, desi noua, stranepoatelor, ne zambea cu complicitate si cu mandria ca nepotul ei a deprins aceasta arta. Si intr-adevar, pentru ea era o arta pe care la randul ei o invatase de la cel de-al doilea barbat al ei, cofetar la Capsa.
Chiar daca eram un tanc, pe vremea cand el facea desertul cu compozitie aurie, imi aduc si acum aminte cum luam bibeloul meu preferat in brate, o pisica alba care torcea, si ma asezam pe scaunelul meu din bucatarie si il urmaream cum facea placinta. Eram tare intrigata cum putea framanta aluatul ca mai apoi sa il intinda cu sucitorul de lemn, care atunci mi se parea urias. Apoi lua coca si o punea in tava pe care inainte o ungea cu ulei si presara faina, ca sa nu se lipeasca aluatul, am aflat eu mai tarziu.
GURMANDUL IN BUCATARIE
CRISTINA CATANA
Seara de toamna calda, cu parfum de frunze vestede. Ma plimb pe o straduta din Bucurestiul secolului