Sa distingem o politica de curs care subventioneaza exportul (prin "devalorizare competitiva") de una care il dezavantajeaza prin apreciere excesiva a monedei nationale
Piata valutara a cunoscut fluctuatii de mare amplitudine saptamana trecuta; miscarea de apreciere a monedei nationale a fost nemaiintalnita – de circa 4% fata de pragul de 41.000 lei pentru un euro. Am luat acest nivel intrucat el se situeaza la jumatatea intervalului evocat de oficialii BNR la inceputul anului (39.000-43.000) si a dominat piata valutara in ultimele luni.
Sunt cateva ratiuni care au decizia BNR. Cea mai semnificativa este logica trecerii la regimul monetar de tintire directa a inflatiei – care cere ca obiectivul de inflatie sa devina prioritar pentru banca centrala. Altfel spus, BNR ar fi despovarata de alte obiective, intre care si urmarirea unui anumit nivel al cursului de schimb.
Comunicatul BNR vorbeste despre "intarirea" politicii monetare, care ar putea sa sune straniu unora, avand in vedere scaderea simultana a dobanzii de interventie.
Dincolo de faptul ca aceasta scadere trebuie pusa in relatie cu diferentialul inca foarte mare de dobanda, "intarirea" politicii monetare se refera la eficacitatea acesteia, la capacitatea de a face fata unor miscari de capital speculative mari.
Cursul mai flexibil ar trebui sa descurajeze, intr-o anumita masura, capitalul speculativ ce este atras de diferentialul mare de dobanda si stabilitatea cursului de schimb. Totodata, banca centrala ar capata mai mult spatiu de manevra in politica monetara prin diminuarea efectelor miscarilor de capital asupra lichiditatii in piata – efortul de sterilizare s-ar reduce considerabil.
Alt motiv deriva din obligatia de a continua liberalizarea contului de capital, in perspectiva intrarii in Uniunea Europeana. Potrivit calendarului actual, operati
