- Economic - nr. 223 / 11 Noiembrie, 2004 Circula pe vremea lui Cuza, si dupa, laudarosenia "am un leu si vreau sa-l beu", ceea ce vrea sa spuna cat de puternic era leul introdus ca unitate monetara in Romania. Tare ma tem ca avem noi, romanii, vocatia de "a da cu piciorul" in sansele favorabile; este suficient sa facem trimitere la sfarsitul lui Alexandru Ioan Cuza. O sansa teribila ne-a deschis "decembrie '89". Pe aceasta sansa a picat in Romania prof. Anghel Rugina de la universitatile din SUA, ultima la care a activat - Universitatea Northeastem din Boston, autor al unor lucrari care l-au facut celebru (atentie la titluri): "Tipuri de monede si sistemele monetare", "Capitalismul american la rascruce", "Principia Oeconomica. Fundamente noi si vechi ale analizei economice". De la inaltimea prestigiului sau, ca bun roman, s-a prezentat in fata pestritului si certaretului CPUN, desfasurandu-le un plan economic de trecere a Romaniei la economia de piata. Planul, pe o durata de trei ani, purta o denumire, nu se poate mai atractiva, "Un miracol economic in Romania este inca posibil". Printre altele, Planul Rugina prevedea ca sistemul bancar romanesc sa fie unul de tip clasic, sa nu se recurga la imprumuturi externe, numai in cazul cand exista resurse neutilizate si, ceea ce prezenta o noutate, ce i-a speriat pe CPUN-isti, moneda nationala sa fie bazata pe metale pretioase, in special aur si argint, leul romanesc sa fie intarit in raport de 1/10 la valoarea leului din 1990. Propunerea viza stabilizarea leului si reducerea drastica a dependentelor lui fata de monedele pe post de bani universali - dolarul si lira sterlina. In al treilea rand crestea enorm increderea populatiei in moneda nationala, una dintre conditiile esentiale in trecerea la convertibilitatea leului. N-avem spatiul necesar sa demonstram ca in momentul cand s-a trecut la convertibilitatea monedei