- Social - nr. 225 / 13 Noiembrie, 2004 S.O.S. era, cu aproape un an in urma, apelul meu catre colegi, catre Directia de Sanatate Publica, referitor la postul de medic de familie din comuna Corunca. Am incercat sa determin oamenii care se apleaca sa asculte durerile semenilor, sa le aline suferinta, sa isi reevalueze atitudinea fata de erorile pe care le facusera, aducand un medic in pragul disperarii. Au trecut, din ianuarie, aproape 10 luni si lucrurile s-au complicat. Eu am asistat neputincioasa la incalcarea legilor, la ruinarea propriei mele sanatati, la indolenta acelora care ar fi trebuit sa ma asculte, sa puna capat calvarului care macina sufletul meu, familia mea. Am avut de partea mea instanta, de fapt nu de partea mea, ci de partea dreptatii, pentru ca actele vorbesc dincolo si mai presus de cuvinte. Nici aceasta nu a oprit tavalugul. Sunt oameni care se considera mai presus de lege, mai presus de morala si etica profesionala. Sunt oameni pentru care viata unui coleg, a unui semen, nu conteaza, care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a ma determina sa renunt. Toata lumea se eschiveaza, dand din colt in colt si din greseala in greseala, probabil in speranta prelungirii unei agonii insuportabile. Intr-un stat, care se pregateste sa adere la Uniunea Europeana, exista indivizi care desconsidera legile cu nonsalanta. Intentionez ca, prin intermediul acestei scrisori deschise, sa aduc multumiri pacientilor mei din comuna Corunca si din Targu-Mures, pentru intelegere si sprijin. Ei m-au determinat sa merg inainte. Poate i-am examinat cu maini tremurande, poate le-am vorbit cu lacrimi in ochi, poate au observat ca in spatele unei priviri stau luni in sir de tracasare. Am fost nevoita sa imi desfasor actul medical sub presiunea incertitudinii, fiind tinuta "in sah"; am obtinut raspunsuri doar prin intermediul cabinetului de avocatura, la ultimul termen,