La inceput a fost un punct care s-a numit Competitia continua. Generatia ’80 in texte teoretice. A cui a fost ideea, a mea sau a lui Calin? Nu mai stiu. Ne aflam amindoi in Sighisoara, la o terasa cu bere de sub Turnul cu Ceas. Am vorbit, am croit ca in transa planuri din cutite si pahare, dupa care am batut palma pentru aceasta prima carte, insotita si de un contract de care nu s-a tinut seama niciodata. Pe atunci, astfel de maruntisuri nu contau. Antologia a fost publicata la Editura Vlasie, pe hirtie de ziar, cu o coperta scamoasa, alb-negru, in 1994. Apoi a aparut Editura Paralela 45, care s-a facut imediat cunoscuta si invidiata printr-o constelatie de puncte numita „Colectia 80“. M-am implicat cu pasiune in stringerea la un loc a acestor puncte de reper ale literaturii romane de azi (nu dau nume, sint mult prea multe).

Mai departe, o data cu dezvoltarea vertiginoasa a acestei colectii (precum un bulgare de zapada care a luat-o la vale, provocind o avalansa – observatie spontana a regretatului nostru prieten Mircea Nedelciu), consilierul editorial Gheorghe Craciun si directorul Calin Vlasie au devenit prieteni si au inceput sa se gindeasca la alte colectii, la alti autori, la tot felul de utopii. Una dintre aceste utopii a fost revista Paralela 45. In general, o redactam singur, la Brasov, noaptea, in afara orelor de program. Ne propuseseram sa facem o „revista de avangarda culturala“. Nu cred ca am reusit. In orice caz, ce-mi amintesc e ca primul „manifest fracturist“ a aparut in aceasta publicatie efemera…

S-a ajuns apoi la cataloagele de editura in care erau prezentate zeci de colectii si sute de carti. Ce e o astfel de intreprindere? Un roman mozaicat de idei din categoria scrierilor mediocre. „Si cine face la voi descrierile de catalog?“, m-a intrebat odata Mircea Martin, pe vremea directoratului sau de la Univers. „Eu.“ „Eram sigur.“ Ni