Teatrul „Tony Bulandra“, Tirgoviste

Turandot de Carlo Gozzi

Directia de scena si light design: Victor Ioan Frunza

Decorul si costumele: Adriana Grand

Muzica: Cári Tibor

Cu: Laura Vasiliu, Sorin Ionescu, George Corneanu, Liviu Cheloiu, Stefan Cepoi, Georgiana Mazilescu, Adina Stan, Simona Saiu, Irina Melnic, Ferkin Elias, Liviu Vlad, Silvia Gisca, Radita Rosu, Radu Ciobanasu

Cu participarea sopranei: Heliana Munteanu

Corul: Angelica Dragoi, Rebeca Pelmus, Mihai Vladareanu, Florin Sandu, Bogdan Hrestic, Ioan Iulian Cordus

Solista: Stefania Chitulescu

Orchestra: Marin Lodrin, Constantin Aurel, Laurentiu Zmau, Marcel Licsandu, Ramona Paunescu,

Cári Tibor

„In cazul fotografiei, este vorba despre un discurs codificat al starilor simbolice de lucruri“, afirma Vilém Flusser intr-un eseu in care analizeaza cadrul si modalitatile de expresie ale universului fotografic – Pentru o filozofie a fotografiei. Ideea spectacolului lui Victor Ioan Frunza se pliaza pe aceasta ordonare semnificanta a legaturilor interne dintre imagine si cuvint, subscrise esafodajului puterii. In Turandot, regizorul aplica basmului teatral (gen pe care Gozzi il foloseste cu predilectie) o strategie de lectura scenica care integreaza un dat cultural actual cu o extraordinara forta de sugestie si dispersie – fotografia.

Cruzimea printesei chineze care refuza cu obstinatie sa se casatoreasca este tradusa in gestul ghilotinarii fotografiilor pretendentilor. Indirjirea ei nu poate fi induplecata nici de rugamintile insistente ale tatalui (imparatul Altoum este interpretat adecvat de George Corneanu intr-o nota de calm si intelepciune, contrapunct la inversunarea si impasibilitatea lui Turandot – Laura Vasiliu), nici de nemultumirea poporului. Ghilotina este automatul cumplit al suprimarii celuilalt ca reprezentare figurativa