1. Nu mi se pare ca elitele ar fi diabolizate. Diabolizarea (demonizarea) presupune, in intelegerea mea, o operatiune ampla de manipulare in vederea discreditarii. Nici pe departe nu putem vorbi de asa ceva.
Ideea demonizarii elitelor a fost lansata chiar de catre o parte a elitelor intelectuale din Romania pentru a contracara faptul ca pierd teren. Acest fapt, insa, nu se datoreaza in primul rind criticii la care sint supuse; critica e doar un simptom. Cauza de profunzime este aceea ca „bazinul electoral“ la care poate avea acces discursul unei parti a elitelor intelectuale actuale se ingusteaza inexorabil, ceea ce le pericliteaza dominatia. Mai departe, cauza acestui declin este (pe scurt) incapacitatea acestor elite care vin dinainte de 1989 de a se adapta societatii de azi.
2. Exista doua acceptii esentiale ale notiunii de elita, cel putin in dezbaterea noastra publica. Prima este una metafizica, aceea de „florilegiu“ al oamenilor de valoare, „alesi“, creatori etc. Elite=valoare. Este insa aproape imposibil sa obtinem o definitie functionala a elitelor prin acest principiu intrinsec, valoarea.
Este membru al elitei un poet genial dar necunoscut, care prefera sa nu publice sau care nu este inteles de contemporani? Desigur ca nu, ceea ce inseamna ca acest criteriu nu functioneaza.
Aparent, conceptia elite=valoare este cea mai pragmatica varianta de elitism, deoarece functioneaza ca un scut protector. In acest caz, orice critica la adresa elitelor ataca insasi valoarea, de unde urmeaza imediat ca ea este imorala si reprobabila. Acest argument, de altfel, revine invariabil in discursul acelor elite la care ma refeream mai sus.
Este insa doar aparent un discurs puternic. E adevarat ca elitele au apelat intotdeauna la elaborari ideologice pentru a-si justifica dominatia, dar aici discursul e prea defensiv si grosier pentru