CULTURA SI PIPER Sa mai fie astazi teatrul acea oglinda care dintru inceputuri le-a aratat "vremurilor si multimilor infatisarea si tiparul lor", asa cum glasuia odata Shakespeare prin vocea lui Hamlet? Un raspuns izbitor la aceasta intrebare ar putea fi spectacolul "Gaitele" de la Teatrul Odeon, in regia lui Alexandru Dabija. MONICA ANDRONESCU
Dorina Lazar, o "gaita" care stie rostul parastaselor Este evident inca de la inceput ca intentia sa a fost aceea de a transcende umorul specific textului lui Kiritescu. Mesajul? Foamea, sub toate aspectele ei, ar fi definitia cea mai potrivita pentru un anumit segment (reprezentativ, de altfel) al neamului caruia ii apartinem.
De la pomenile cu sunet de fanfara si muzica de petrecere dinspre Gradina Publica si pana la gratarele din spatele blocului, cu casetofonul dat la maximum, drumul este extrem de scurt. De doar un secol. Si ce-i un secol pentru un regizor care vrea sa aseze discret in fata unei societati cu tendinte de spiritualizare o oglinda veche si prafuita? Foamea, ca stare definitorie a unei lumi, iese la suprafata impunand o senzatie de gol, care, vorba Anetei Duduleanu (excelent interpretata de Dorina Lazar), "te cam lesuieste la stomac". Intr-o lume in care omul tinde sa alunece in subuman, comedia capata si ea accente tragice, mai ales in scena celebrei pomeni a Margaretei. De fapt, dezumanizarea este punctata prin elemente gastronomice de-a lungul intregii montari. De la gustul de dulceata amestecat cu cel de fanfara mortuara din prima parte a piesei si pana la gustul de coliva de la parastasul din final, nu se modifica nimic in psihologia personajelor, desi trece peste ele o moarte, cea a tinerei Margareta. Impietrirea spirituala capata accente grotesti in scena finala. Este o lume in care "cel pomenit" e un simplu pretext pentru o masa. Coliva e desacralizata, ca si painea si vinul. Nim