Teresa Ferro, cunoscută romanistă şi românistă, profesoară la Universitatea din Udine, şi-a adunat în volumul Latino, romeno e romanzo. Studi lingustici (Dacia, 2003) o serie de studii lingvistice apărute în ultimii 15 ani, unite tematic de preocuparea de a descrie specificul romanităţii româneşti, prin raportare la celelalte limbi şi dialecte romanice, dar şi la contextul balcanic. Fiind adresată unui public mai restrîns, de specialişti, cartea păstrează articolele în limba şi în forma în care au fost publicate iniţial, în diferite reviste şi volume colective: unele în română, altele în italiană. Cu o solidă formaţie filologică, stăpînind metodele clasice ale lingvisticii şi filologiei romanice, autoarea reia multe probleme fundamentale ale disciplinei, corectînd, completînd, polemizînd cu unele opinii înrădăcinate, aducînd argumente noi, întemeiate pe o minuţioasă examinare de texte.

Studiile reunite în volum acoperă mai multe domenii ale lingvisticii romanice (fonetică istorică, fonetică dialectală, morfologie, lexic), dar se referă şi la contextul istoric şi cultural al unor fenomene (romanizarea, mărturii despre originea românilor). Autoarea insistă permanent asupra unor chestiuni metodologice: obligaţia de a include în comparaţia romanică şi datele dialectale, care pot aduce adesea ilustrări neaşteptate ale unor fenomene şi tendinţe; interesul pentru textele latine tîrzii şi medievale, în care se pot găsi atestări ale unor forme reconstruite; în genere, necesitatea de a reexamina critic orice afirmaţie anterioară şi de a contextualiza faptele lingvistice, judecîndu-le atent ponderea în text şi în uz, printr-o comparaţie cît mai largă cu opera autorului şi cu cea a contemporanilor săi. Desigur, toate aceste condiţii impun un volum foarte mare de muncă, dar au avantajul solidităţii ştiinţifice. Marea tentaţie - dar şi enorma dificultate - stă