Am 39 de ani si m-am saturat sa ma conduca Iliescu, Nastase si gasca lor. Cite campionate mondiale de fotbal ati socotit ca mai apucati ca sa nu va pese cine conduce Romania? Voua, nehotaritilor, va scriu acum: nu v-a ajuns? Mi s-au ratat prieteni, mi-au murit colegi fara sa afle ca o viata se poate trai altfel, cu demnitate si speranta robusta a fericirii.
Voi la cite ratari credeti ca mai aveti dreptul? Cei mai frumosi ani ni s-au topit in cenusiul iliescian. N-aveti pofta de alta culoare a vietii?
Cu voia Celui de Sus, sa zicem, mai am de trait vreo 40 de ani. Calculez si ma ingrozesc: voi fi, pentru alte 15.000 de zile, supus al urmasilor jupinilor pesedisti. Alte 360.000 de ore de rotita in mecanismul umilintei.
Ce altceva am fost, din '89 incoace, decit biete numere in evidentele cu antetul “Nu va priveste”?! Aveti voi alta aritmetica de puteti dormi linistiti? Tara e a lor, nu a noastra. Si-au impartit-o. Cind ne-o recuperam?
Va puteti gindi, doamnelor si domnilor nehotariti, ca oricum, si daca vor cistiga Nastase si PSD, Uniunea Europeana le va tempera excesele, ii va tine in friu. Avem, prin urmare, anestezicul “Oricum, UE 2007”. O prietena, altminteri foarte hotarita, isi facea curaj zilele trecute: “Daca totusi cistiga PSD, ce ar putea fi asa de rau?”.
Chiar asa, prieteni indecisi, ce poate fi mai rau decit raul? Eternizarea raului. Ii stiu foarte bine. In 15 ani de gazetarie le-am luat sute de interviuri, mii de declaratii. I-am intrebat si rasintrebat, i-am prins cu garda jos, am punctat, am produs reactii, am facut senzatie si, poate, cariera. Am pierdut insa la puncte, in timp.
Eu ma intorceam in garsoniera mea, tot mai golit sufleteste, mai sastisit. Ei reveneau la vilele lor, la fel de paraleli cu democratia, dar ceva mai sofisticati in a o mima. In 15 ani au devenit oleaca mai subtili in ar
