Mulţi s-au repezit să strîmbe din nas la iniţiativa unor editori care au început să scoată cărţi semnate de autori tineri, unii debutanţi, alţii aflaţi la al doilea sau la al treilea volum. Motivele invocate cel mai des ţineau de faptul că romanele apărute recent pe piaţă suferă de un oarecare neprofesionalism - dacă am reţinut bine -, de o valoare literară scăzută etc. Se poate glosa la nesfîrşit pe marginea acestui subiect, numai că, în mod evident, iniţiativa editorială, oricum riscantă şi, de aceea, curajoasă, nu are nimic a face cu valoarea textelor. Cei cîţiva comentatori nelămuriţi de ce autorii debutanţi tind să fie mai degrabă neglijenţi cu textele lor şi nerăbdători să iasă pe piaţă, fără a trăda vreo temere de critici nefavorabile, ar putea găsi un răspuns destul de la îndemînă, chiar dacă mai puţin flatant. Am citit recent o cronică la cărţile lui Dragoş Bucurenci şi Claudia Golea, semnată de unul dintre criticii avizaţi ai ultimului val (Paul Cernat). Şi nu mică mi-a fost mirarea să văd în primele cîteva rînduri un fel de inventariere de natură patologică a aşa-ziselor teme pe care scriitorii tineri le tratează în cărţile lor, adică ceea ce Paul Cernat numeşte "renunţarea la tabuuri".

Cartea lui T.O. Bobe este, în această accepţie, o carte despre "alienarea infantilă prin violenţă media", Ioana Bradea scrie despre "psihologia scabroasă a adepţilor telefoniei erotice", iar Dragoş Bucurenci face teoria şi descrie practica drogurilor. În ceea ce mă priveşte, Paul Cernat mă încondeiază la lesbianism. Operînd cu astfel de "definiţii", se deschide uşa unui discurs extrem de periculos, totodată neprofesionist, care ne aruncă înapoi cu vreo treizeci de ani şi care are ca efect, printre altele, şi catalogarea romanului lui Ovidiu Verdeş drept pornografie, ignorînd adevăratele probleme care ar merita să fie puse în discuţie. Faţă de un asemenea discur