- Social - nr. 235 / 27 Noiembrie, 2004 Din cauza carentelor economice si a generalizarii coruptiei, tara noastra intampina dificultati de acceptare in noua arhitectura europeana, intrucat standardul nostru de viata se afla printre cele mai scazute din tarile comunitare. Practic, statistica releva faptul (trist) ca cinci milioane de romani supravietuiesc in conditii de insuficienta calorica! Manifestandu-se cu neputinta in fata unor minime resurse financiare (care le pericliteaza sanatatea), pensionarii si oamenii muncii se intreaba retoric din ce cauza nu se pot bucura deplin dupa truda lor de-o viata, fiind insa constienti ca "roadele" sunt culese de… lacomia impostorilor aflati in goana dupa venituri ilicite. Incercand sa pledeze impotriva acestui furt (mai mult sau mai putin "mascat"), FERICITUL AUGUSTIN spunea ca "atunci cand posedam de prisos, posedam bunul altuia". De fapt, nimeni nu a definit avaritia, sub aspectul consecintelor sociale, mai bine decat Sf. VASILE CEL MARE: lacomia umple padurea de talhari, casa de hoti, pietele de fraude, tribunalele de juraminte false, ochii saracilor de lacrimi, inchisorile de criminali si iadul de osanditi… Totusi, cum in orice rau exista si un "sambure" de bine, raspandirea saraciei materiale poate sa "capteze" atentia catre bogatia in Duh, facandu-ne sa nazuim la Imparatia lui Dumnezeu (unde este cu neputinta ca acei bogati sa-si gaseasca locul, intrucat "mai lesne este a trece camila prin urechile acului, decat un bogat…"). Precizand totodata ca religia crestina nu condamna bogatia in sine, ci egoismul cu care este administrata, se cuvine a sublinia ca altruismul il intalnim mai degraba la cei saraci, decat la bogati…, fiindca acestia din urma au tendinta (eventual) de a "incremeni" intre rau si bine _ o conceptie "corectata" cu intelepciune de scriitorul iluminist francez FENELON: "Nu este destul sa nu faci rau nimanu