Nicolae Şt. Noica, Din istoria construcţiilor româneşti. Emil Prager - un model, prefaţă de prof. univ. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Bucureşti, Ed. Maşina de scris, 2004. 160 pag.

În 1984, Ceauşescu a ordonat demolarea Spitalului Brâncovenesc. Dornic să salveze ceva din trecutul spulberat de buldozere, Nicolae Şt. Noica a hotărât să preleveze două grinzi de beton armat dintr-unul din planşeele edificiului, pentru a le cerceta în laborator. Aceste planşee - explică Nicolae Şt. Noica - fuseseră executate în 1904, când betonul armat reprezenta un material cu totul nou, folosirea lui aflându-se la început nu numai în România, ci în întreaga lume. Înainte de a trece la fapte, tânărul (pe atunci) specialist în istoria construcţiilor l-a consultat pe un mare inginer constructor, aflat în 1984 în pragul vârstei de 96 de ani, Emil Prager, căruia i se datorează multe dintre clădirile reprezentative ale Bucureştiului.

Aşa a avut Nicolae Şt. Noica prilejul să-l cunoască şi să-l admire pe Emil Prager, intelectual din mult regretata Atlandidă care a fost civilizaţia românească dintre cele două războaie mondiale şi pe care regimul comunist a înecat-o într-un ocean de incompetenţă şi prost-gust. Acum, Nicolae Şt. Noica, care a ajuns între timp el însuşi o personalitate de prim-plan a vieţii ştiinţifice şi politice din România postcomunistă, îl evocă, în pagini de un patetism sobru, pe maestrul său, folosindu-se în acest scop de informaţii numeroase şi revelatoare şi de o bogată iconografie.

Cartea mai cuprinde texte despre Emil Prager semnate de Anton Chiricuţă, Petre Antonescu, Alexandru Gheorghiu, Anca Costa Foru, ca şi texte ale lui Emil Prager despre Anghel Saligny, Gh. Em. Filipescu, Anton Chiricuţă, Ion Vardala şi despre sine.

P.S. Analizate în laborator, cele două grinzi de bet