La congresul al II-lea al PCdR desfasurat in 1922 la Ploiesti s-a spus ca minoritatile vor "cuceri deplina libertate numai in cadrul Republicii Socialiste Federative a Sfaturilor din Balcani".

Au existat doua viziuni in politica Moscovei fata de Romania. Cea a lui Litvinov, moderata, si cea sustinuta de Stalin, Cicerin sau Racovski, mai dura. Grupul condus de Litvinov a initiat convorbirile cu Romania de la Riga, in 1922, si de la Viena, in 1924. Negocierile au esuat si diplomatia sovietica fiind in impas, initiativa a fost preluata de Comintern.

La Conferinta a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din decembrie 1923 s-a adoptat o rezolutie in care se specifica caracterul expansionist al Romaniei. I se reprosa direct ca a anexat "mari parti ale altor popoare". Drept urmare, se cerea dezmembrarea statului roman. Chiar PCdR si-a insusit aceste lozinci, fapt ce a atras indepartarea romanilor de partid.

Ideile au fost reluate in aprilie 1924 la Conferinta Federatiei Comuniste Balcanice de la Viena.

Vasili Kolarov, cunoscut lider Cominternist, a elaborat la 8 august 1924 planul operatiunilor impotriva Romaniei. Invazia planuita era si un raspuns la refuzul Guvernului Romaniei de a organiza un plebiscit in Basarabia. Nu teama de rezultatul plebiscitului a facut Romania sa refuze aceasta maniera de lucru, ci faptul ca, indirect, ar fi recunoscut ca exista o problema cu Basarabia.

LA REVOLUTIE! Primele actiuni premergatoare "rebeliunii" de pe Nistru au avut loc la 2 iunie 1924. O luntre a incercat sa debarce pe tarmul romanesc si somata fiind a deschis focul. Atacurile armate ale soldatilor rusi au continuat in zilele si noptile urmatoare. Granicerii romani au ripostat armat de fiecare data.

Rapoartele militarilor au admis ca grupuri inarmate au reusit sa treaca neobservate Nistrul. Pierdute in noapte, e