Un element definitoriu al acestei campanii electorale a fost, pe langa subordonarea marilor televiziuni, si avalansa de campanii guvernamentale de publicitate lansate pe micile ecrane. Toate au prilejuit sustinerea mediatica a PSD, ai carui principali reprezentanti se aflau in guvern. Legea electorala, stramba si nedemocratica, interpretata de un BEC ostil libertatii de expresie, a facut ca jurnalele de stiri sa fie practic irelevante si populate doar de figurile guvernantilor si de prezenta presedintelui Iliescu. In aceste conditii, este inutil si chiar de rea-credinta sa culpabilizezi Alianta pentru ca nu si-a facut cunoscut mesajul. Nu avea cum s-o faca in emisiunile electorale concepute special pentru a alunga telespectatorii (cu mici, dar notabile exceptii) si ale "marilor dezbateri" organizate dupa reguli stupide si cu intrebari irelevante. De fapt, nu au fost dezbateri, ci interogatorii de tipul Cine stie castiga sau Lantul slabiciunilor. Merita totusi sa spunem ca, in ciuda greselilor sale, Alianta a avut un program mai solid decat al Uniunii PSD+PUR si reprezentantii sai la nivel central s-au dovedit stapani pe probleme. In tot cazul, s-a prezentat mult mai bine decat in 1996. Doar asa a putut inregistra totusi un numar de voturi nesperat acum un an pe vremea aceasta. Poporul a fost castigat insa cu televizorul, asa cum cerea cu insistenta Adrian Nastase in discutiile de taina ale partidului, date in vileag de o "anumita parte a presei".

Cu aceasta am ajuns la relevanta limitata a presei scrise: daca ar fi fost dupa cele publicate de ziare, PSD ar fi trebuit sa piarda la scor. De peste un an, marile cotidiane dezvaluie fapte de coruptie si de folosire clientelara a fondurilor publice, inclusiv a celor europene. In ultimele doua saptamani au aparut dosare incendiare referitoare la cazul RAFO si la stenogramele Delegatiei Permanente a PSD. Acestea