- Istoric - nr. 241 / 8 Decembrie, 2004 Pretextul reluarii acestor comentarii despre granita noastra vestica ni le-a oferit ilustratia copertei cartii eruditului carturar Raoul Sorban, care reproduce harta Ungariei Mari cu Transilvania stransa intr-o chinga rigida de sarma ghimpata, asemenea aceleia de spini cu care fariseii au incoronat, in batjocura, fruntea trista si ingandurata a Mantuitorului in momentul crucificarii Lui. Caci ce altceva decat crucificare se poate numi Golgota mediatica pusa in miscare de catre vecinii nostri din Vest, cu care asediaza de peste opt decenii Transilvania, care, cum insisi factorii politici de prim-rang ai Revolutiei de la 1848-1849 si multi altii ce le-au urmat recunosc, stiintific, desigur, prin statistici demografice, ca nu este nimic altceva decat o provincie romaneasca. Pretextul insusi al acestor tardiv-realiste recunoasteri, imediat dupa revolutia cu profund caracter national de la 1848-1849, numita din acest motiv "Primavara popoarelor", ce-si asteptau de la ea eliberarea, a fost tendinta, cu unele reusite partiale doar, de desprindere si descentrifugare a natiunilor ce constituiau conglomeratul multietnic din Austria si Ungaria, de a se constitui in state nationale deplin independente sau, in cel mai rau caz, in autonomii, ca prime forme de alipire la statele, natiuni-mama, cum a fost cazul cu Unirea Transilvaniei la Romania. Caci, intr-adevar, , uitand sau neglijand invatamintele istoriei, natiunile sunt silite adesea, din oportunitati politicianiste, sa le repete, de cele mai multe ori cu pagube incalculabile. Pentru a evita acest prea dureros demers al repetabilitatii si cunoscand, deci, anumite adevaruri "uitate" din nefericire prin acte si publicatii trecute in arhive, au ascuns astfel granitele stabilite si nu oferite sau impuse la Conferinta de Pace de la Trianon, socotesc normal a le arata, ca prea s-a batut mon