S-a enuntat pana la plictis ca una dintre metehnele romanului e desavarsita specializare simultana in domenii dintre cele mai diverse. Relatiile publice si oieritul, constructia de marca si identitatea vizuala, fotbalul sau politica, filosofia sau dreptul sunt bunuri ale intregului popor. Cu ele ne nastem, se transmit genetic, din generatie in generatie. N-avem nevoie de rodajul atat de necesar pe care ti-l da experienta. TEODORA MIGDALOVICI
Spre exemplu, e suficient sa fi fost profesor in Politehnica ca sa predai Relatiile Publice intr-o scoala de comunicare cu moft. Mai conteaza ca n-ai practicat domeniul? Ca n-ai lecturi fundamentale? Important e sa ai Relatia intr-o structura prietenoasa, Relatiile Publice pot sa mai astepte. Asijderea pot astepta si studentii, aceasta masa insetata de cunoastere si stoarsa illicit de fonduri. Ilicit, de vreme ce i se promite contra cost dobandirea unor competente niciodata livrate. Si daca profesorii din asa-zisele scoli de specialitate n-au nici o legatura cu domeniul, dar isi pot ingadui, fara sa aiba constiinta incarcata, sa se pretinda cunoscatori, de ce nu si-ar ingadui oricine altcineva sa se ocupe de relationari, concepte, invitatii? PR-ul ne curge tuturor prin vene.
Pare de necrezut ca un eveniment are doua tipuri de invitatii? Trei sau mai multe instante care poftesc musafirii? Nu. Aceasta este Romania specializata.
Pare de crezut ca o intreaga industrie, reprezentata de forul ei cel mai inalt, anunta un eveniment faimos, apoi il anuleaza sub pretexte facile la o ora tarzie incat cei mai multi dintre invitati nu iau nota de schimbare si se trezesc a doua zi, participanti ai unui seminar fara vorbitori?
Pare de crezut ca acelasi eveniment e anuntat repetat, pentru zile diferite, pastrand locatia, pentru ca in cele din urma nici spatiul reuniunii de obraze subtiri sa nu mai fie acelasi? Sig
