- Social - nr. 243 / 10 Decembrie, 2004 In intelepciunea sa, poetul national _ care a fost in acelasi timp una din constiintele cele mai riguroase si mai lucide ale timpului sau, in sfera politicului, constata ca in aceasta lume "Toate-s vechi si noua toate". Intr-un dement cerc vicios absolut totul se repeta demonic in existenta indivizilor, a societatii si a erelor istorice. Contemporanul sau, maestrul care ne-a invatat ca putem sa plangem in adancul sufletului nostru atunci cand radem in hohote, dar ca invers nu se poate, l-a pus pe cetateanul turmentat, in fond cel mai rezonabil personaj al Scrisorii pierdute, sa (se) intrebe: "Eu cu cine votez?" Intrebarea si-o vor fi pus-o zilele acestea milioane de romani care au stat si au "cujetat", iar acum clasa noastra politica nu are decat sa culeaga roadele (?) unor mentalitati politice desuete. Ce am semanat, aceea culegem! De aceea, NU E NICI O SURPRIZA ca aproape unul din doi dintre cetatenii Romaniei au hotarat ca e mai cuminte sa-si petreaca duminica alegerilor intr-un mod si dupa un program in care prezenta la urne era exclusa. Se reflecta astfel deruta unui electorat vesnic dezamagit si care a constatat ca asista la un spectacol cvasi-ritualic in care, la urma, "iese cine trebuie". Poate ca acesta e raspunsul pe care il astepta personajul domnului Caragiale. De aceea, NU E NICI O SURPRIZA ca UDMR jubileaza, ca a scos un procent probabil nesperat nici de dumnealor. Asa ca discursul autonomist pentru un "Tinut Secuiesc" fara secui, in numele integrarii intr-o Europa in care granitele vor deveni simbolice, va continua de la tribuna _ care ar trebui sa fie suprema _ a Statului Roman, intr-un total dispret fata de Articolul 1 al Constitutiei Romaniei. De aceea, NU E NICI O SURPRIZA ca lupta politica s-a dat nu intre programe politice, ci intre persoane (nu personalitati!) politice, ca rezultatul unei campanii