- Istoric - nr. 244 / 13 Decembrie, 2004 ROMANII TRANSILVANENI _ MUCENICII LUI IISUS HRISTOS PE ACEST PAMANT (XXVII)
Marturiile anterioare pastrau impersonalitatea specifica documentelor oficiale. Vom da, insa, in continuare, cuvantul unor marturii directe, in care pulseaza trairea evenimentelor si in care e vie suferinta celor nevoiti sa-si paraseasca credinta strabuna. Iata fragmente din randurile trimise de fostul preot din Cernatul de Jos, Teofil Doctor, mitropolitului Nicolae Balan, la Sibiu, in data de 27 septembrie 1940: "In seara zilei de 1 septembrie 1940, ora 2 dupa miezul noptii _ in Cernatul de Jos, jud. Trei Scaune _ o ceata de unguri au manifestat in fata casei parohiale care ma adapostea, impreuna cu sotia, copila de 4 saptamani si o sora a mea _ cantand imnul maghiar, huiduindu-ma si amenintandu-ma prin «Uuuu» prelungit si formule ca «Olah pap, olah pap, a sosit timpul» (in limba maghiara) si alte multe pe care nu le-am inteles din cauza strigatelor salbatice si a zgomotului produs de pietrele care loveau poarta (…)". Vexatiunile continua si in zilele urmatoare, dar totul culmineaza cu amara constatare: "Ungurii de acolo au lovit ceea ce doare mai mult: sufletul", deoarece "romanii sunt siliti a-si parasi religia daca doresc a trai in Ungaria". Moment de cumpana pentru multi credinciosi, septembrie 1940 a insemnat pentru multi abandonarea ortodoxismului. Iata destinul credinciosului Olah Bandi Dionisie: amenintat, acesta se adreseaza duhovnicului sau. "Dupa discutii de cateva ore, in decursul carora am explicat omului meu situatia, mi-a spus ca mai bine moare decat sa-si lepede credinta. Totusi, a doua zi, am primit anuntul primariei prin care mi s-a adus la cunostinta trecerea lui Bandi Dionisie, impreuna cu cei trei baieti ai sai, la religia romano-catolica." Situatia se va repeta in cazul multor altor credinciosi, iar motivatia gest