Constantin Ţoiu, Memorii din când în când, vol. II, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2004. 520 pag.

Amintiri, portrete, evocări, reflecţii, întâmplări neobişnuite intrate în folclor, ficţiuni - toate într-o succesiune caleidoscopică. Scriitorul este mereu atent la ceea ce poate deveni literatură. El are aerul că trăieşte pentru a avea ce să povestească în cărţile sale.

Acest mod al lui Constantin }oiu de a înţelege viaţa (ca pe o activitate de documentare) ne era cunoscut. Ne era, de asemenea, cunoscut farmecul stilului său, de o simplitate rafinată. Nouă, în Memorii din când în când (care a ajuns acum la volumul doi), este hotărârea autorului de a merge (uneori) cu sinceritatea până la capăt, de a proceda ca un Fidias al prozei şi anume de a-şi reprezenta personajele fără haine, în toată splendoarea nudităţii lor.

Nicu Brezoianu, Politicale, balade pentru oameni obişnuiţi, Făgăraş, Ed. Negru Vodă, 2004. 78 pag.

Poeme satirice, tacticos-bătrânicioase, cu o prea evidentă funcţie educativă. Suprinzătoare este lipsa umorului:

"Cât ai dori, nu poţi să fii un om civilizat,/ dacă în prealabil n-ai fost strunit şi educat;/ să fi-nvăţat să îţi cultivi de mic ce ai de calitate/ şi cu discernământ să foloseşti, în funcţie de necesitate." etc.

Versurile care au haz sunt puţine la număr şi par scrise din greşeală:

"Însă adevărata bârfă recomandată este, fiind uneori un leac/ ce-ţi face poftă de mâncare, reglând mici funcţii la stomac.// Oxigenează organismul, ascute limba şi-i un fapt probat/ că-n urma acestui exerciţiu femeia îl îngroapă pe bărbat."

Ovidiu Genaru, Pâinea noastră cea de toate zilele, Bacău, Ed. Corgal Press, 2004. 428 pag.

Numai Ovidiu Genaru, cu talentul lui literar prote