Facand o calatorie de la Timisoara, cu personalul sau cu celebrul "motor", catre o comuna mai indepartata din judet, un calator neavizat ar putea crede ca a trecut pe nesimtite granita la sarbi si a nimerit chiar in niste sate care nu si-au revenit inca de pe urma bombardamentelor NATO. Oricine poate vedea pe aceste trasee gari si halte in semi-ruina, fara bucati din acoperis, cu gauri in pereti prin care bagi pumnul. Langa aceste asa-zise halte poti vedea una sau doua toalete ecologice, care par rupte de restul peisajului.
In urma cu doi ani, Regionala C.F.R. Timisoara era dotata, printr-un contract impus de la Bucuresti, cu aceste toalete care, in unele localitati, arata mai bine decat gara. Un fel de tichie de margaritar de care S.N.C.F.R. - care face disponibilizari masive, care planuieste sa inchida sau sa concesioneze trasee - chiar nu avea nevoie, banii cheltuiti cu aceste toalete putand fi alocati in alte directii, unde investitiile erau mult mai urgente. Fosti si actuali angajati din sistemul feroviar sustin acelasi lucru : aceste toalete au fost impuse printr-un contract facut de Bucuresti, la preturi de trei ori mai mari decat valoarea lor. In privinta acestei "investitii strategice", Ministerul Transporturilor pastreaza aceeasi tacere cu care ne-a obisnuit de cativa ani."Sunt gari care arata mai rau decat toaletele" In urma cu doi ani, in martie 2002, presa centrala semnala o situatie aberanta : zeci de toalete ecologice cumparate la pretul exorbitant de 84 de milioane de lei bucata, zaceau abandonate in plin camp, undeva langa Pitesti. Erau primele semnale cu privire la o afacere de proportii care se pregatea, via Ministerul Transporturilor.
In martie 2002 in majoritatea garilor timisene apareau aceste toalete ecologice, aduse cate doua de fiecare halta si lasate sigilate langa cladirile C.F.R.-ului. O buna bucata de vreme, au ramas exact la a