CRACIUN FERICIT!
De Craciun si cartile parca emana un farmec dedulcit la albeata fulgului. Fulg de nea ce danseaza in bataia vantului, pe cerul plumbuit. Cum sa uitam tocmai acum sa imbratisam anotimpul minunilor! Cum sa uitam tocmai acum de unii dintre scriitorii romani care s-au lasat prinsi de vraja "perioadei magice"!
ROXANA ROSETI
Statueta Madona cu Pruncul, secolele XV-XVI, Transilvania, din Colectia Muzeului National de Arta al Romaniei Iarna devenim cu totii copiii frigului. Ne tavalim in zapada cu o pofta nebuna, pe care nici o vara nu o poate stinge. Acelasi scenariu, in fiecare an. Nu ne plictisim niciodata de el. Imi aduc brusc aminte de ulita copilariei. N-am mai strabatut-o de mult. Acum, iarna a invaluit-o cu soapta sa bacoviana: "Te uita cum ninge Decembre/Spre geamuri, iubito, priveste/Mai spune s-aduca jaratic/Si focul s-aud cum trosneste".
MIROSUL COZONACILOR FIERBINTI. Cu cine m-as putea intalni daca picioarele lenese m-ar purta catre ea? Poate cu spiritul lui Ionel Teodoreanu, "romancierul copilariei", cum a fost supranumit, la ai carui "Medeleni" am plans pe rupte in adolescenta. Si de ce nu, cu amintirile unui personaj de-al sau, Nelu Antohi, din cartea "Craciunul la Silvestri". Chiar, parca as fi Nelu Antohi al lui Teodoreanu. El era bantuit de dulcea obsesie a Craciunului copilariei, petrecut la casa parinteasca de la Piatra-Neamt. "Ajunul Craciunului il petreceau impreuna la masa rotunda de lemn negru, pe care ardea aceleasi lampa cu glob verde. Veneau la geam copii cu Steaua, pentru care pregatea colac, nuci, alune, stafide, smochine insirate pe sfoara. Ce ierni erau la Piatra! Muntii si padurile alaturi, sa-i atingi cu mana din cerdac. Erau si ursi pe-acolo, ca ursii de pasla cazuti din mana copiilor adormiti. Brajii albi, mii. Si gerul avea miros de brad. Apoi clopoteii saniilor. Suna tot
