Bolnavii dependenti de hemodializa sint obligati sa faca naveta, sute de kilometri, de doua-trei ori pe saptamina, pentru a se conecta la aparatele salvatoare. In caz de vreme rea sau daca se ivesc situatii accidentale la Ambulanta, viata lor este salvata doar cu interventia Armatei. In iernile grele, aflat la zeci de kilometri de oras, un dependent de hemodializa nu bea si nu maninca zile in sir. Eugen Alexandru are 48 de ani si este unul dintre nemtenii a caror viata depinde de un aparat. Depistat in urma cu sapte ani cu insuficienta renala, el trebuie sa mearga de trei ori pe saptamina la Piatra Neamt pentru efectuarea sedintelor de hemodializa. Pentru Eugen si familia sa, diagnosticul stabilit de catre medici a venit ca un trasnet, mai ales ca el sta tocmai la Chilii, in comuna Valea Ursului si trebuie sa parcurga cel putin 150 de kilometri pe zi pentru a fi conectat la aparatele salvatoare. "Iarna trecuta a fost cea mai grea si a fost prima data cind a ratat o sedinta de dializa. Din cauza zapezii nu a putut ajunge la locul unde il astepta salvarea si a fost nevoit sa ramina acasa. In acele zile nu a mincat si nu a baut nimic, ca sa nu i se faca rau", ne-a spus Maria, sotia lui Eugen. Iarna grea de anul trecut a facut ca transportarea lui Eugen pentru hemodializa sa poata fi posibila doar cu interventia Armatei. Eugen a fost urcat intr-un vehicul trimis de Garnizoana Roman, care a reusit sa strabata prin nameti. "La initiativa primarului din comuna, 25 de oameni din sat, care au venit cu carutele, l-au insotit pe Eugen de acasa pina la masina trimisa de armata. Iarna, cind vremea este rea, sotul meu ramine internat in spital pentru ca nu are cu ce sa ajunga pina acasa", ne-a spus Maria. Familia Alexandru o duce destul de greu. Maria nu are serviciu, Alexandru este bolnav, fata cea mare - care este casatorita si are doi copii - sta tot cu familia, iar baiatul de