Temele concrete propuse de Tudor Vianu reflecţiei şi discuţiilor în după-amiezile următoare ale toamnei odobesciene din 1961 au fost proiectul ediţiei şi prefaţa textologică. El dorea ca şi proiectul şi prefaţa să fie redactate până la finele anului, pentru că aşa se angajase faţă de Al. Graur, directorul Editurii Academiei. Eu l-am contrariat - pentru prima oară în colaborarea noastră la primul volum al ediţiei -, demonstrându-i, în câteva întâlniri de după-amiază, că respectarea angajamentului pe care şi-l luase nu era posibilă pentru că nu ne puteam întemeia, în alcătuirea proiectului (structura, cuprinsul ediţiei, cuprinsul volumelor şi gruparea ori succesiunea textelor), aşa cum făcusem în anii 1953-1954, când pregătisem ediţia de "opere" apărută la E.S.P.L.A. în 1955, pe Bibliografia scrierilor lui Odobescu (publicată de Al. Iordan în Convorbiri literare, nr. 7-9, iulie-septembrie 1934), pe care şi atunci o corectasem şi o împlinisem, în măsura posibilităţilor şi a exigenţelor. în cele din urmă, am reuşit să-l conving pe profesor că este absolut necesar să-mi fac propria-mi bibliografie odobesciană, incluzând şi textele inedite publicate postum şi, de bună seamă, toate textele din arhiva de manuscrise ale lui Odobescu de la Biblioteca Academiei Române (inclusiv scrisorile), că numai după parcurgerea, fie şi în diagonală, a tuturor textelor odobesciene, unele din ele niciodată citite până atunci, vom putea stabili proiectul, structura, cuprinsul ediţiei şi cuprinsul volumelor ediţiei, ultimele două putând fi modificate în raport de găsirea unor mai bune asocieri textuale decât cele iniţiale. După trei luni de scotociri, am pus pe biroul profesorului o cutie cu fişe conţinând scrisele lui Odobescu antume (autografe şi tipărituri) şi cele publicate postum. Pritocindu-le timp de câteva după-amieze, am ajuns la un proiect de ediţie în cincisprezece volume, ce