Pe Dragoş Bucurenci l-a enervat "revelionul lui Călin Popescu Tăriceanu, care n-a avut curajul să plece din ţară, cum probabil planificase, şi s-a înjosit la un hotel cu personal unsuros şi restaurant cu dizeuză, ca să pară mai aproape de oameni". Pe Mircea Cărtărescu, dimpotrivă, l-a bucurat "prima întrunire de guvern de anul acesta (care) a fost tot sărbătorească, tot informală şi «prezidată» de un prim-ministru în blugi. Avem enormă nevoie de oameni umani, de oameni care să ne semene, nu de roboţi politici avizi de putere, ca pînă acum" - conchide el. Alţii merg şi mai departe, la nuanţe de genul următor: ce reconfortant este un preşedinte care bea o şampanie în Piaţa Universităţii! - zic unii; ce degradare, un preşedinte care bea din sticlă în public! - se revoltă alţii. Colegul meu B. argumentează faptul că Băsescu a cîştigat cu un program de stînga, cu accente populiste chiar, folosind aceeaşi supă reîncălzită a protecţiei sociale, în primul rînd pentru pensionari. Colegul meu C. contra-argumentează şi se referă la viteza cu care s-a pus în aplicare noua lege a fiscalităţii, vizînd mai ales mediile de afaceri - dovadă, iată, a unei politici de dreapta. Un coleg care a lucrat cu Băsescu încearcă să mă convingă de faptul că acesta are stofă de tiran, că este un animal politic care nu are nici mamă, nici tată şi ca atare putem să ne aşteptăm la tot ce este mai rău. Un altul este convins că tocmai prin acest stil în forţă putem să ne aşteptăm şi la o dinamizare fără precedent a vieţii politice şi, ca atare, este optimist. V-aţi consultat cu FMI înainte de a propune reducerea fiscalităţii? - îl întreabă o reporteră pe Băsescu. N-am nevoie să mă consult cu FMI-ul pentru probleme care privesc ţara - răspunde, sec, preşedintele. Populism à la Vadim, zic unii, nu mai lipsea decît să invoce şi "demnitatea naţională". Gafă politică - strîmbă din nas alţii. Şi exemp