infiintat si gestionat doua sedii de arhive ale statului, la Aiud si la Targu Mures. Dupa 35 de ani petrecuti printre diverse fonduri documentare, Ioan Ranca, fostul sef al Arhivelor Statului din Targu Mures pana in 1990, considera ca acestea au fost si sunt insuficient exploatate, avand inca enorm de multe de dezvaluit.

Din partea istoricilor nu exista preocupare suficienta pentru cercetarea lor, iar atunci cand totusi exista, cei in cauza nu sunt stimulati. Munca in arhive este grea, migaloasa, de cele mai multe ori anosta, fiind considerata de multi ingrata, iar rezultatele nu se vad imediat. Exista si riscul contactarii unor boli.

Dincolo de toate aceste impedimente, contin arhivele muresene secrete?

In toate timpurile, institutiile statului, la fel ca cele private, au ajuns sa creeze diferite fonduri de documente. In Ţara Romaneasca si in Moldova, o preocupare serioasa pentru crearea unui fond arhivistic de baza a aparut destul de recent, abia in timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Altfel au stat insa lucrurile in Transilvania.

Intrata sub dominatie habsburgica la sfarsitul secolului al XVII-lea, spiritul de organizare si rigoarea tipic germana s-a facut imediat simtita in provincie, inclusiv in ceea ce priveste intocmirea si eliberarea actelor. Din pacate, insa, institutiile creatoare de fonduri erau si cele care le depozitau.

Iar uneori faceau acest lucru in locuri expuse intemperiilor. Alteori, fondurile create in zeci si sute de ani, au ars in incendii sau au fost distruse de razboaie. Nu de putine ori, particulari bogati, dar cu interese obscure, au cumparat sau pur si simplu sau si-au insusit in mod fraudulos, fonduri intregi.

Mult mai tarziu, a aparut din partea statului preocuparea de a se centraliza fondurile create de diversele institutii, de a le selecta, depozita in mod corespunzator, prec