Radu Aldulescu, Proorocii Ierusalimului, roman editat de Uniunea Scriitorilor din Romania si Redactia Publicatiilor pentru Strainatate, 312 pag.

Inca din 1990, cand am citit prima carte a lui Radu Aldulescu, am avut socul noutatii: un romancier innascut, cu o forta torentiala, in stare sa smulga bucati sangerande de viata si sa compuna cu ele o Romanie ignorata pana atunci sau folosita doar ca ingredient pitoresc. Intr-o vreme cand sub eticheta incapatoare a romanului se inghesuie tot felul de scrieri, de la amintiri abia deghizate la proza eseistica plicticoasa, Radu Aldulescu e un povestitor de cursa lunga, cu o multime de personaje pe care le vezi si le auzi, care trec prin nenumarate peripetii, manate de instinctul supravietuirii prin istoria maloasa a celei de a doua jumatati a secolului al Xx-lea. Amestec de roman social, roman picaresc, roman reportaj, roman negru in cheie realista, avand ca materie inepuizabila patura marginalilor - inadaptabili, lumpeni, hoti, puscariasi, aventurieri, vagabonzi, femei debusolate, tarani dezradacinati -, genul practicat de acest scriitor de vocatie distileaza dintr-o lume famelica si dura, mizerabila si fara speranta un omenesc emotionant. Care vine din privirea comprehensiva, dintr-un soi de mila crestina a romancierului pentru suferinta creaturilor sale. Proorocii Ierusalimului e cel de al cincilea roman al lui Radu Aldulescu si are ca fundal Romania de dupa Revolutie, cu traficanti de femei si copii, cu proxeneti imbogatiti si tarani betivi. Personajul principal, Doru, un somer, traind de azi pe maine, iresponsabil si obosit, traverseaza o sumedenie de intamplari si isi incruciseaza drumurile cu o multime de oameni, de la copilul Ierusalim, dintr-un sat de oieri, vandut unei retele de prostitutie de la Paris, pana la femeile Magdalena, Rebeca, Marta, fiecare cu povestile ei, pline de scene tari, exceptional sur