•De aproape 34 ani, Ion Munteanu escaladeaza acoperisurile caselor din Iasi pentru iubirea sa de o viata, coseritul •In acest moment este singurul cosar care mai traieste, dintr-o formatie de 14 vechi cosari
Ultimul cosar din Iasi este Ion Munteanu. Cei care il cunosc, mai ales, stiu cu se ocupa, zambesc cand aud de el, ca si cum ar apartine unei lumi trecute si uitate de mult. Dar, dupa o simpla discutie cu nea' Ion, cei care incearca sa-l cunoasca mai bine isi dau seama ca acesta este un om la fel ca toti ceilalti, cu toate ca practica o meserie potrivita secolelor trecute. De fapt, este singurul cosar care mai exista in Iasi. Statura masiva a corpului, mainile mari, butucanoase si zambetul larg si sanatos care-i incadreaza fata amintesc mai degraba de un bucatar vesel, pus tot timpul pe glume, decat de un lucrator la mare inaltime, pentru ca, a fi cosar nu inseamna numai sa cureti cosurile caselor, ci si ale scolilor si spitalelor. Dar, cu toate ca hornarii sunt amintiti mai ales in luna martie, de martisoarele de prin piete, pentru ca ar tine noroc celor care-i intalnesc, nimeni nu se gandeste cum isi face un cosar noroc in viata.
Cosar de la 20 de ani
Ion Munteanu are 54 de ani si de 34 de ani nu face altceva decat sa escaladeze cosurile caselor pentru a le curata. S-a nascut intr-o familie de muncitori, tatal sau fiind muncitor in constructii, iar mama lucra cu ziua. Asa ca nu a avut pe nimeni care sa-l initieze de mic in tainele coseritului. Dupa ce a terminat 8 clase a lucrat pe unde a putut, la inceput ca muncitor pe santier, iar mai apoi cantaragiu intr-o fabrica de mase plastice din Iasi. Meseriile nu l-au incantat, asa ca in momentul in care a fost chemat pentru a-si satisface stagiul militar, a plecat bucuros. A fost incartiruit la o unitate militara din Banat, unde nu se ocupa decat de paza depozitelor de ar