Înainte de a fi cooptat, Ducu Bertzi a avut ocazia să "ia pulsul" Cenaclului. Prima oară a cântat în ’76. A revenit în ’79 şi a rămas printre "cenaclişti".
Debutul oficial al lui Ducu Bertzi la Cenaclul Flacăra nu a fost unul lipsit de emoţii. Nu se afla prima oară în faţa publicului. A mai avut ocazia să cânte în Cenaclu şi alături de grupul Song. Emoţiile i-au fost provocate însă de mentorul său, Ioan Luchian Mihalea. Acesta avea o regulă de aur: membrii grupului Song să nu susţină spectacole solo fără să îl anunţe. Cu toate acestea, Ducu a cântat la un spectacol al Cenaclului Flacăra fără să îi spună lui Mihalea. "Am mers la Teatrul Ion Creangă şi le-am zis că vreau şi eu să cânt. S-a stabilit să cânt «Când s-o împărţit norocul» şi a rămas totul pe a doua zi". După ce a cântat o melodie, Păunescu i-a spus să mai cânte ceva. "Şi am început tot o piesă maramureşeană. Din public, a venit spre scenă chiar Mihalea. Nu ştiam că este în sală, nu ştiam că a aflat că voi cânta singur. A urcat pe scenă şi m-a acompaniat. Era ceva să pot cânta alături de mentorul meu".
AJUTOR. De altfel, piesa "Când s-o împărţit norocul" s-a bucurat de un succes imens. Deşi pe vremea aceea nu era tocmai indicat să cânţi că nu ai avut noroc, Ducu Bertzi a reuşit să imprime cântecul. Graţie lui Păunescu, pentru că, altfel, nimeni nu l-ar fi lăsat să înregistreze aşa ceva. "Datorită Cenaclului şi lui Păunescu, în '79, a fost înregistrată această piesă în radio. Altfel nu ar fi trecut de "comisie". Cu toate acestea, ea se difuza doar în emisiunile lui Păunescu, întrucât ceilalţi oameni de la radio se temeau să pună melodia. Riscau să îşi piardă serviciul." Aceasta nu a fost singura mână de ajutor din partea lui Păunescu.
SFIDARE. Ca şi pentru alţi artişti, şi pentru Ducu Cenaclul a însemnat recunoaştere şi acumulare de experienţă. Dar şi şansă. "Cenaclul