1.Televiziunile, in corpore, ne-au arătat că, în sfârşit, nu mai avem o... cucuvea la Cotroceni, ci un preşedinte-om-obişnuit care, cu sete firească, trage câte-o duşcă direct din sticlă (în direct şi la televiziune!...), cu un gest de mare popularitate marinărească scăldată în şampanie. Momentul, ornat cu funcţia de şef al statului, a fost potrivit pentru a fi pus în rama de aur din sufletul întregului electorat aflat în plin proces de euforizare.
...Prietenul Haralampy, încălzit cu vreo două pălinci, după ce a învârtit-o la o "periniţă" pe soacră-sa, confundând-o cu o vecină, a fost gata-gata să dea în delirium tremens de fericire:
-Noa, ni-l-ai, mă, îmi zice, pupa-l-aş în moţul lui de marinel! Îl doare-n sextant de toate formalităţile şi protocolarismele, nu ca Iliescu... Îţi garantez că Schröder, Bush, Chirac, Putin şi alţii, sunt deja pe la urgenţe din cauza invidio-icterului, că nu le venise lor ideea de a lăsa naibii sobrietatea, cuvântările seci, şi nici măcar aceea de a inventa salutul "Să trăiţi bine!", care a rostogolit fără milă poporul român spre înecarea în tăul opulenţelor. Dar e prea târziu, bade, prea târziu: licenţa e licenţă şi, pe de-asupra, mai e şi danubiano-pontică...
2.După ce a fost acuzat de imoralitate cu partidul său cu tot în faţa camerelor de filmat de către Domnul Băsescu, preşedintele PUR-ului a pus de-o şedinţă cu scopul de a obloji rana respectivei jigniri. S-a dovedit că, mic-mic, dar cu resurse inepuizabile în ceea ce priveşte "jocurile de societate politică", partidul a ştiut să treacă peste incident aplicând şi de această dată înţeleapta, mustoasa şi simpatica sa tradiţie cameleonică. Preşedintele său, cu frumoasă generozitate şi eleganţă, a anunţat într-o zicere, bineînţeles televizată, că renunţă la prefecturile pe care le pretinsese în schimbul redobândirii măcar a unui procent d