Invatatura de pe internet
Trebuie sa redactezi un referat despre piramide, despre romanele lui Rebreanu sau despre senzitivitatea plantelor? Nimic mai simplu: tastezi pe Google ori pe Yahoo cuvantul cheie, dai "cautare" si iti apare imediat o lista a site-urilor cu informatiile de care ai nevoie. Mai mult: pe una dintre aceste pagini vei gasi neaparat referatul cu pricina gata elaborat, pe care n-ai decat sa-l copii tot printr-o simpla comanda. Si cine e atat de fraier incat sa mai trudeasca pentru a concepe ceea ce i se ofera de-a gata?
Scoala a devenit roaba internetului, de unde culege ceea ce nu pare interesata sa mai semene. Ca lasa in seama paginilor de web informarea elevilor, inca se poate accepta pana la un punct. Cu toate ca rezultatul unui asemenea transfer de responsabilitate nu mi se pare chiar lipsit de consecinte nefaste. Caci, in pofida facilitatii accesului la informatie, bagajul de cunostinte dobandit pe aceasta cale seamana mai degraba cu un bazar decat cu un depozit coerent ordonat. Ca sa nu mai spun ca acest tip de informare, oricat de cuprinzator ar fi, reprezinta o forma de cunoastere indirecta, la mana a doua. Primesc ceea ce mi se ofera, adica rezumate, compendii, sinteze, care ma dispenseaza de apelul la surse. De ce sa mai citesc, bunaoara, romanele lui Rebreanu, daca imi sunt povestite cu lux de amanunte? Nu voi cunoaste nicicand bucuriile lecturii, dar voi sti, la o adica, despre ce e vorba in Rascoala, care sunt temele principale, personajele si relatiile dintre ele. Si ce daca rezumatele sunt prin natura lor deformatoare, procedand la o selectie, niciodata inocenta, pentru ca intotdeauna subiectiva, a informatiei? La nevoie, voi face fata si cu putinele date obtinute cu atata usurinta.
Rostul scolii nu e sa ne incarce memoria cu informatii, ci sa ne invete unde sa le cautam atunci cand avem nevoie de ele