Din 9.400 de locuitori, citi numara comuna Tamaseni, 2.500 sint plecati la munca in strainatate. Daca scadem din cei ramasi copiii si virstnicii care isi petrec batrinetele crescindu-si nepotii, se vede ca aproape jumatate din cei buni de munca trudesc pe alte meleaguri. Odata ce au prins cheag in strainatate, familiile se reintregesc pe pamint strain. Numai in ultimii doi ani, din Scoala Adjudeni au plecat 30 de copii, echivalentul unei clase. Primul val al exodului a luat barbatii si i-a dus in Israel, sa munceasca in constructii. Cel de-al doilea a luat mai ales femeile, pe care le-a facut menajere si infirmiere in Italia si in Spania. In urma lor, copiii au ramas pe mina bunicilor. Copii si bunici Eduard Mihoc este elev in clasa a VI-a la Scoala din Adjudeni, comuna Tamaseni. Jumatate din viata si-a petrecut-o fara tata, iar mama nu si-a mai vazut-o de patru ani. Eduard nu este orfan si nici nu este copilul unei familii dezorganizate. Parintii lui Eduard si-au cautat "norocul", adica un trai mai bun in strainatate. Au ajuns in Irlanda si, odata ajunsi acolo, nu au mai venit niciodata acasa. Dupa ei si-au tras si celelalte neamuri. Frati, surori, cumnate si cumnati care si-au lasat si ei copiii in tara si au plecat sa munceasca pe euro. Eduard este in grija bunicilor sai. Norocul lui este ca bunicii sint inca tineri, oameni in putere si gospodari. In batatura lor cresc, acum, la batrinete, patru copii, de la 8 la 13 ani. E aproape la fel ca acum 25 de ani. Singura diferenta este ca prichindeii de atunci ii strigau "mama" si "tata" si nu "bunica". Cei patru copii le sint nepoti - veri intre ei -, copiii copiilor care au plecat, pe rind, sa munceasca in strainatate. Cazul lui Eduard nu este singular. Mai mult de jumatate din colegii lui de clasa sint intr-o situatie asemanatoare. In cel mai fericit caz, au acasa un parinte. "De cind au plecat, mi-am mai vazut parint