Exploratorii, animati de spiritul de aventura si setea de performanta
Spiritul de aventura si setea de performanta au propulsat exploratorii romani in toate colturile lumii
Unii oameni au in singe dorul de duca. Pe apa sau pe pamint, ei vor sa depaseasca limitele altora, dar mai ales pe ale lor.
Desi ceilalti ii considera putin ?nebuni?, intoarcerea acasa a acestor oameni arata ca ei stiu sa-si pastreze singele rece in fata provocarii, ca singura sansa de supravietuire.
Astfel, povestile aventurierilor si exploratorilor moderni devin mai mult decit rupturi de cotidian sau simple bravade; sint acte de curaj pavat cu intelepciune si daruire, care demonstreaza ca nimic nu este imposibil.
Renuntind adesea la tot ce ii leaga de sentimentul de ?acasa? si impunindu-si un regim de viata drastic, asemanator cu cel al vechilor cuceritori ai ?tinuturilor virgine?, acesti aventurieri dovedesc ca lumea e prea mica sa-i incapa.
In final, nimic nu se compara cu citeva clipe de extraordinara satisfactie, suficiente insa pentru a o lua de la capat.
Drumuri spre portile cerului
Drumul spre virful muntelui nu este niciodata usor, lipsit de suferinta si sacrificiu sau de riscul de a nu te mai intoarce niciodata acasa. Pentru alpinistul David Neacsu, cel care a condus in 2003 prima expeditie romana pe Everest, orice drum spre portile cerului? sau acoperisul lumii merita parcurs, iar lupta incepe cu ?dorinta de nestavilit de a ajunge acolo?. ?De cind incepi sa urci si pina pe virf totul este suferinta. Te lupti pentru fiecare metru, pasul urmator este cel mai important, respiri greu pentru ca nu ai suficient oxigen, ti-e frig pentru ca traiesti de fapt la minus 20 de grade, ti-e sete tot timpul, mincarea nu are gust, esti murdar si obosit. Si toate astea pentru citeva minute petrecute pe un virf, clipe pe care nu le poti
