Invazia formelor fara fond
Acum aproape un veac si jumatate, Maiorescu tragea un semnal de alarma in privinta invaziei formelor fara fond, rezultate prin crearea de institutii lipsite de continut. Ceea nu stia atunci Maiorescu e ca acestea pot lua nastere, deopotriva, prin degradarea substantei institutiilor existente. Am dat si altadata exemplul marului frumos pe dinafara, dar putred in interior, pentru a sugera ca inadecvarea miezului la coaja, a fondului la aparentele ce il imbraca duce, in cele din urma, tot intr-acolo.
Un minister care nu se mai ingrijeste de bunurile statului, ci da iama in ele, praduindu-le spre folosul unuia sau al altuia, o justitie care inceteaza sa mai faca dreptate, preferand, in pofida evidentelor, sa dea curs intereselor diversilor potentati, o politie ale carei anchete nu mai urmaresc scoaterea la lumina a adevarului, ci reformularea acestuia in permanenta dauna a hotului de pagubas, un parchet conceput anume pentru a stavili coruptia, dar preocupat in realitate de protejarea ei prin orice mijloace - sunt cateva exemple de severa degradare a fondului initial, ajuns in situatia de a contrazice exigentele formei.
Orice incalcare de catre un obiect a propriului criteriu de definitie inseamna o victorie a formei goale. Inainte vreme, scriitorul era persoana capabila sa elaboreze o opera literara. Astazi, a fi scriitor va sa zica a scrie romaneste, cateodata nici atat. Dovada ca Uniunea scriitorilor a luat asemenea proportii, incat are toate sansele sa se transforme intr-un sindicat al cunoscatorilor de limba romana. Caci orice veleitar dispus sa-si rupa de la gura pentru tiparirea catorva brosuri nedeschise de nimeni devine aproape automat membru al ei, revendicandu-si cu obraznicie dreptul de a fi tratat cu masura cuvenita scriitorilor profesionisti. Si, din cate aud, celelalte uniuni de creatie nu stau ni