Ceea ce a inceput ca o scanteie s-a transformat, cu fiecare clipa trecuta, in valvataie. N-a fost o flacara nimicitoare, care sa fi parjolit totul in calea ei. N-a lasat in urma cenusa, ci lumina. E Ceea ce a inceput ca o scanteie s-a transformat, cu fiecare clipa trecuta, in valvataie. N-a fost o flacara nimicitoare, care sa fi parjolit totul in calea ei. N-a lasat in urma cenusa, ci lumina. E focul care hraneste, nu cel care distruge. Imprastie in jur caldura si tine la adapost locul din care a izvorat. Este "Fire of Anatolia", care traduce in limbajul miscarii esenta unei parti din Turcia. Traditia, legendele, personajele mitologice, drumul din vechime si pana astazi, toate se regasesc in spectacolele unui ansamblu exceptional. Sa vezi pe aceeasi scena 80 de oameni respirand, zvacnind ca o singura mare vietate fascinanta, iti da senzatia pe care o ai privind, de pilda, plutirea unui banc de pesti. Nici una dintre creaturile adancurilor nu greseste, pentru ca de asta depinde insasi viata ei. Cam asa arata si dansatorii din faimosul grup turcesc, toti ca unul, toti cu acelasi zambet, cu aceeasi energie incredibila. Coregrafia show-urilor lor nu a revolutionat lumea artistica, insa conteaza mai putin daca pasii sunt elaborati, daca intr-o zi vor ajunge in manualele de specialitate. N-ar fi contat nici daca protagonistii n-ar fi schimbat, de-a lungul celor 90 de minute de dans, aproximativ 1.000 de costume. Ar fi putut, la fel de bine, sa ramana, de la primul la ultimul acord, in aceleasi haine. Pentru ca nu astfel de artificii sunt punctul forte al reprezentatiilor, nu de aici li se trag celebritatea si succesul. Minunata priveliste pe care ti-o ofera zecile de virtuozi, prinsi in vartejul unei hore sau alcatuind aripile unor veritabile "moristi", te coplesteste. N-ar fi fost de mirare daca, intr-o clipa, s-ar fi ridicat de la pamant si si-ar fi continuat dansul neb