De la sărac, dar cinstit la bogat, dar preşedinte. În politică, la fel ca în marketing, treaba asta se numeşte rebranding . Traian Băsescu a reuşit-o: e primul preşedinte căruia, în mod sigur, are să i se treacă cu vederea defectul de avere imobiliară. Chiar dacă e dobîndit prin efracţie morală, cum ar spune Ilf şi Petrov. Urmează însă rebrandingul publicului său. Care trebuie să evolueze de la "dreptate şi adevăr" la "înţelegere şi uitare". Nu e nume de alianţă politică, dar merge de-o telenovelă. Una la care poporul să se uite, ca la Tînăr şi neliniştit , încă cinci ani de-acum înainte. Cu sufletul la gură şi girofarul strîns la piept, cu dragoste: "uite că el totuşi o iubea, pe ea, naţiunea...!". Pe de altă parte, simt nevoia să recunosc public: m-am bucurat puţin cînd l-au prins pe Băsescu cu vila suspectă în braţe. Băsescu semăna deja neliniştitor de mult cu o statuie. Chiar şi ea dificil de privit pentru indigeni: prea impecabil piedestalul, prea neaşteptat de curat calul, prea strălucitor sceptrul cu care lovea în corupţi şi netrebnici. Băsescu era la un pas de legendă, iar chestia asta nu făcea decît să ne demobilizeze. Într-o ţară în care toată lumea crede că averea se face prin furt şi în care toată lumea vrea să facă avere, rişti să devii nepopular cînd predici metoda furnicuţei oneste. Norocul nostru: acum putem aspira din nou să fim bogaţi, cu orice mijloace. Maica Băsescu nu ne mai poate face cu degetul - ci doar cu ochiul. E înapoi printre noi, muritorii. Suspect de înstăriţii. Micii comercianţi cu mica muscă pe căciulă, mai mică oricum decît vila dată înapoi. Cum să ne mai vorbească de morală, cînd Diavolul l-a pus să ia o casă confiscată de regimul comunist? S-o ia uşor, cu bani puţini - exact invers decît propune piaţa liberă celorlalţi români, mai puţin norocoşi. S-o ia de la serviciu, pe baza ridicolei aprobări pe care şi-a dat-o singur, în