VIATA MEA E UN ROMAN CU SUFLET - Andras si Marin Chis, tata si fiu, au reusit sa salveze doua fetite evreice de Auschwitz Iarna anului 1942. Marin Gheorghe locuia impreuna cu parintii si bunica sa pe Strada 10 Mai, la nr.11, langa unul din cele doua temple evreiesti din Giurgiu. Bunica sa, Ana Chis, israelita de rit mozaic la origini, era ingrijitoarea Templului. VASILE ARCANU
DOAR UN COPIL... era, dar ceea ce s-a intamplat atunci i-a ramas mereu viu in amintire Langa lacasul de inchinaciune al evreilor se afla o baraca in care erau cantonati zece nemti, in frunte cu un gradat in varsta. Dar Marin avea voie sa zburde liber prin curtea vecina, era doar un pusti inofensiv, iar copilariile lui ii amuzau pe soldati. Astfel a petrecut multe clipe frumoase in curtea batranului Templu, uneori in compania soldatilor germani, alteori de unul singur, jucandu-se "de-a razboiul dintre nemti si romani.
PRIZONIERII DIN TEMPLU. In plina iarna, un autocamion cu prelata a adus circa 50 de oameni care au fost cazati in Templu. Nemtii instalasera inauntru paturi suprapuse in care acestia sa se poata odihni. In fata cladirii erau puse pe pirostrii doua cazane uriase, in care se gatea mancare pentru paznici si pentru cei captivi. Si astazi Marin Gheorghe isi aminteste cat de gustoasa era fasolea batuta preparata de nemti... Dar, mai ales, nu-si poate sterge din memorie momentul in care primul lot de oameni, impinsi cu armele de la spate, a fost imbarcat intr-un camion Henshel, care a plecat spre o destinatie necunoscuta.
FETITELE. Peste doar cateva saptamani un nou grup, numarand alte zeci de oameni, avea sa fie gazduit in Templu. Venisera atunci si doua fetite; una mai mica decat Marin, cealalta, probabil, de-o seama cu el. Seara, dupa ce s-au familiarizat cu noua lor "casa", fetitele s-au imprietenit cu el. Iar, de atunci, au ramas nedespartiti. Pentru ca s
